O prietenă a născut de curând cel de-al doilea copil. “Mami, când îl băgăm la loc? A venit, a stat, dar când mai și pleacă”, tot întreba fetița cea mare, iar dacă rămânea o secundă singură cu bebe îl ciupea sau îl trăgea de cele 3-4 fire de păr de pe cap.
De când eram mică am știut că voi avea mai mulți copii! Mi-am dorit asta. Îmi imaginam acel Crăciun din filmele americane, cu mulți copii adunați în jurul bradului.
Când am rămas însărcinată cu Anais, simțeam cum visul mi se împlinește. Auzisem și despre gelozia dintre frați și mă tot gândeam cum să fac ca Nicholas să nu simtă altceva decât iubire pentru surioara care urma să vină.
Am înțeles că trebuie să-l implicăm în toate activitățiile cu bebelusul și să-l facem să simtă că Anais este a lui, cadoul lui. În ultimele două luni de sarcină i-am tot citit lui Nicholas cărticica “Am o surioara”, de Catherine Leblanc și Eve Tharlet și ne-a fost de mare folos.
Ursulețul Martin se trezește într-o dimineață și o găsește acasă doar pe bunica. Mama și tata erau plecați la maternitate. Deși trece prin câteva schimbări, iar părinții par să fie foarte ocupați cu Ana, în cele din urmă Martin o îndrăgește pe surioara lui și descoperă că este chiar simpatică.
Martin o intreaba pe mama:
– Pot s-o tin pe Ana in brate?
– Sigur, dar sa fii foarte atent! raspunde ea si pune bebelusul in bratele lui Martin. Era mai grea decat isi imaginase el. Cu ea in brate, Martin face cativa pasi prin camera. Se simte puternic. O duce pe Ana in camera lui si le spune jucariilor:
– Priviti! Acum avem o surioara! Ea este!
Mama ii priveste plina de mandrie si este foarte multumita de cei doi copii ai ei!
– Fetita mea cea mica si baiatul meu cel mare!
Tocmai atunci vine si tata, aducand cu el mingea:
– Ce spui, Martin, mergem sa ne jucam cu mingea?
– Nu acum, tati, nu vezi ca sunt ocupat? Am grija de surioara mea!
Nicholas s-a amuzat teribil când Martin gângurea ca bebelușii „gu”, „ga”, „ng” si îl imita și el. Mi-a spus că vrea să-i aduc surioara acasă cât mai repede. În plus, era foarte curios să afle cât de mici va avea mâinile si picioarele și dacă pielea eurioarei lui va fi la fel de fină ca nasul Anei.
Când a venit momentul să plec la maternitate, Nicholas a fost cel mai entuziasmat. După ce Anais a venit acasă, am continuat să-i citesc seara „ Am o surioară”. Pentru noi devenise o carte dragă, dar mai ales utilă. Nicholas a iubit-o pe Anais din prima clipă.
Ana Nicolai
