“Mami, nu mai vorbesc cu Bebe! Bebe îmi fură bunica”, strigă Nicholas disperat și începe să plângă. Vorbea la telefon cu bunica, iar Anais i-a smuls telefonul din mână ca să transmită și ea un mesaj, pe limba ei bebelușească. Pe de o parte, eram bucuroasă că, pentru prima dată, Anais (2 ani) voia să “discute” cu Buni. Pe de altă parte, Nicholas (5 ani) era, tot pentru prima dată, gelos. Nu știam cum să gestionez situația.
Trebuia să îi dau lui Nicholas ocazia să fie din nou în centrul atenției. M-am gândit că, până când va învăța să împartă, trebuie să luăm lucrurile ușor. Așa că, următoarea dată când am sunat-o pe bunica, i-am cerut voie să îi dau telefonul puțin și lui Anais. Am avut noroc! Având puterea de a decide, Nicholas a conștientizat că bunica rămâne tot a lui și nimeni nu i-o poate lua.
Pentru că în copilărie am avut mereu prietene cu mulți frați, iar eu am fost singură la părinți, am știut că va veni momentul în care voi avea mai mulți copii. Știam că îi voi oferi primului meu copil cel mai frumos cadou din lume: un prieten pe viață. Numai că, pentru asta, nu e de ajuns să “aduci” un nou bebeluș în casă. Prietenia dintre frați nu vine de la sine. Ea se construiește treptat, cu extrem de multă grijă din partea părinților.
Un lucru este sigur: toți copiii se ceartă. Potrivit studiilor, copiii mici intră în conflict cu frații lor de cinci ori pe oră și numai 10% dintre certuri se încheie cu o împăcare imediată. Părinții, deveniți dintr-o dată arbitri, trebuie să rezolve conflictele pentru ca ele să nu se transforme în neliniști și frustrări. Iar cheia este iubirea.
Omuleții intră în competiție cu frații lor tocmai pentru a nu pierde iubirea părinților. Vor ca toată atenția și iubirea să rămână neschimbate. Copilul nu va deveni mai bun dacă este criticat sau pedepsit din cauza frățiorului mai mic, iar dat viitoare a face la fel. În schimb, dacă îi înțelegi trăirile și îl faci să simtă emaptie (pentru fratele mai mic pe care l-a lovit sau speriat) rezultatul va fi benefic și se va reflecta și în relația lor până la maturitate.
Vă las, mai jos, 5 lucruri care mi-au fost de ajutor în gestionarea relației dintre copiii mei:
- Laudă-i mult ! Răsplătește-i de fiecare dată când își fac favoruri și sunt buni unul cu cealălat.
- Spune-le cât sunt de norocoși să se aibă unul pe celalalt.
- Nu-i pedepsi când se ciondănesc, ci fă-i să înțeleagă ce a simțit celălalt.
- Spune-i fiecăruia că îl iubești pentru ceea ce este, pentru că este unic. În acest fel, își vor percepe frățiorii ca pe o bucurie, nu ca pe o amenințare.
- Asigură fiecare copil în parte că niciodată nu vei iubi pe cineva mai mult decât pe el.
Ana Nicolai
