Ieri, îmi povestea un prieten psiholog că un număr mare de clienți adulți care vin la terapie au fost numiți egoiști în copilărie. Li s-a spus direct sau li s-a sugerat că sunt răi și că ar trebui să le fie rușine de ei înșiși. Această etichetă, pusă unui copil, este atât de lipicioasă încât reușește să-l bântuie până la maturitate și pentru tot restul vieții. A numi egoist un copil este, în cel mai bun caz, inadecvat și, în cel mai rău caz, profund dăunător. Iată de ce.
1. Copiii se nasc egoiști
Suntem egoiști de la natură. Din prima clipă, urlăm, umplem scutecele și nu ne deranjează că alții trebuie să facă tot ce vrem noi și să ne schimbe de 5 ori pe zi. Când suntem foarte mici, nu suntem capabili din punct de vedere intelectual să vedem lumea (și) dintr-un punct de vedere diferit. Suntem în centrul propriului univers. De aceea, a numi egoist un copil este ca și cum l-ai denunța la poliție că și-a murdărit scutecul. Pe măsură ce ne maturizăm, începem să privim lucrurile și dintr-o altă perspectivă, să luăm în considerare sentimentele altora și să ne comportăm mai puțin egoist.
2. Copiii nu uită
Majoritatea omuleților vorbăreți nu uită niciodată o experiență timpurie în care au fost numiți așa de către un adult, în special de un părinte. Primele comentarii negative pătrund adânc în mintea copiilor și pot provoca daune pe tot parcursul vieții. Vor deveni adulți nesiguri, care vor ezita să își revendice până și cele mai rezonabile drepturi.
3. Copiii învață cel mai bine prin puterea exemplului, nu prin rușine
Dacă părinții tăi au încercat să te ajute să fii mai atent cu ceilalți, scopul lor a fost unul nobil. Cu toate acestea, comportamentul altruist este ca meseria de mecanic: se “fură”, nu se impune, nu se învață din cărți. Copiii ai căror părinți demonstrează sau vorbesc despre un comportament altruist pot depăși mai ușor egoismul decât cei care se simt rușinați de propriul egoism.
Cum să îi predai copilului un comportament altruist
- Discută cu el despre motivul pentru care este important să îi asculți și pe ceilalți, să te gândești la sentimentele lor și să vezi lucrurile și din punctul lor de vedere. Arată-i cum se face!
- Observă când omulețul tău vorbăreț este dezinteresat și lăudă-i comportamentul.
- Dacă ți-ai numit copilul egoist când era mic, cere-ți scuze. Spune-i că te-ai înșelat. Cuvintele tale îl vor ajuta enorm.
În loc de concluzie
Dacă părinții tăi nu au făcut acest lucruri pentru tine, probabil că părinții lor nu au știut să facă aceste lucruri pentru ei. Toate familiile afișează modele care au fost țesute de-a lungul generațiilor. Și, uite cum ne întorcem în timp, până la Adam și Eva. Îmi și imaginez cum, ca părinți, îl lăudau doar pe Abel, iar lui Cain îi spuneau că este egoist. “Egoistule! D-aia nici nu-ți acceptă Dumnezeu jertfa”, îi spunea Eva. “Cu mă-ta semeni. Ea e așa de păcătoasă!”. Ce s-a ales de bietul Cain, după ce a fost supus acestor tehnici primitive de parenting, știm cu toții.
Bogdan Nicolai