Unele erau bone, altele doar își spuneau așa. Despre ele, cu bune și cu rele, am scris o carte. Primul meu roman

Le-am invidiat, dar le-am și apreciat întotdeauna pe femeile extrem de puternice, care pot avea grijă de copii, de casă, de ele și, în același timp, de carieră fară să aibă nevoie de sprijin. În cazul meu, după ce am devenit mamă, totul se transformase într-o luptă din care nu puteam ieși învingătoare fără ajutor. Așa că am ales calea ușoară și am căutat o bonă. De fapt, doar am crezut că este calea ușoară.

Am intrat într-o lume pe care nici eu, nici soțul meu nu o cunoșteam deloc, o lume care nu semăna în niciun fel cu ce vedeam prin filme.

Ceva ce ar fi trebuit să fie extrem de simplu s-a dovedit a fi extrem de complicat, aproape imposibil.

Am primit în casă multe femei străine. Unele erau bone, altele doar își spuneau așa.

Drumul până la persoana în care poți avea încredere a fost descurajant, plin de situații greu de imaginat, șocante în sensul cel mai rău al cuvântului. În cel mai bun caz, aceste experiențe au fost stranii, iar când au fost comice, comicul s-a născut din însăși absurditatea lor.

Ceea ce am găsit în locul siguranței la care speram m-a făcut să scriu romanul despre care vă vorbesc acum, pentru prima dată.

Fiecare familie are secretele ei bine păzite și nu mi-a fost ușor să îmi aștern intimitatea pe hârtie. Dar am simțit că trebuie s-o fac, că destinația este mai importantă decât drumul, că ceea ce scriu este cu mult mai important decât mine.

Când am ajuns la finalul cărții, mi-am dorit enorm să ajungă în librării și, de acolo, pe noptierele și în mâinile cât mai multor femei.

Am simțit că povestea mea le poate ajuta pe cele care se pregătesc să devină mame, pe cele care își cresc copiii singure, dar și pe femeile care se simt nesigure sau derutate la răscrucea dintre familie și carieră.

Nu în ultimul rând, cartea li se adresează femeilor care au ales să se dedice momentan parcursului profesional, devoratoarelor de literatură care vor să ia parte la aventurile unei tinere familii din România, fie și pentru a concluziona apoi: „Doamne, ce bine că eu nu sunt încă acolo!”

Astăzi, sunt extrem de fericită să vă spun că am semnat cu Epica Publishing House și că visul meu din ultimii ani devine realitate.

Vă mărturisesc că sunt foarte emoționată! Mi-a fost mai greu să scriu aceste rânduri decât întreaga carte pentru că, acum, nu mai suntem numai eu, pixul și foile. Sunteți și voi, cele la care îmi doresc să ajungă primul meu roman.

Încă nu vă pot dezvălui titlul sau coperta, nici prea multe amănunte picante, dar iată că, încet – încet, vor ieși singure la lumină datorită Anca Eftime și echipei de la Epica, editura care a crezut din prima clipă în acest proiect.

Ana Nicolai