În luna august, David are vacanță de la grădăniță. O vacanță impusă de noi, pe care eu și soțul am decis că o merită din plin pentru tot efortul depus în 9 luni de grădiniță (bine, ne-am gândit și la bugetul familiei când am decis asta). Prima săptămână din august a petrecut-o la țară la bunicii paterni. Undeva la 70 km de casă. Nu foarte departe, astfel încât dacă se întâmpla la 3 dimineața să îl ia un dor nebun cu lacrimi de crocodil de mami lui (de tati nici gând) putem ajunge în doar o oră și puțin. Mamaia, bine instruită, știe oricum să gestioneze situțiile de “criză” astfel încât să evităm începerea unui nou război mondial. Dar, să o luăm cu începutul.
Cu mâncarea sănătoasă în bagaj, aleasă cu grijă de mami și tati, inclusiv dulcurile potrivite pentru el, David a fost debarcat la bunici. Bagajul de jucării și l-a făcut singur.
Ce mi s-a părut ciudat e că și-a pus în ghiozdan doar 10 mașinute mici din cele câteva sute pe care le are.
De obicei, pentru o zi de vizită, mergeam la țară la bunici cu un ghiozdan și cu o sacosă plină. Eram pregătiți pentru orice cerință, mai ceva ca la Formula 1.
PRIMA SĂPTĂMÂNĂ DE RĂSFĂȚ
David abia aștepta să stea la bunici doar că nu bănuia că va sta 6 zile. În prima zi, la ora de culcare, nemaistând de un an si ceva la bunici singur peste noapte, și-a bombardat mamaia cu întrbări despre noi.
Când vine mami; uite, e noapte, nu s-a terminat seriviciul ei? dar tati ce face? câtă treabă au? eu vreau să dorm cu perna mea; patul meu e mai bun… Dar, cu o voință de fier mamaia a rezistat și noi nici nu am știut de acest bombardament până în a 3-a zi.
Omulețul meu vorbăreț e mare amator de cumpărături. Când îi zici că mergem la cumpărături de mâncare, e ca și când îi spui mamei lui (adică mie) că poate să își cumpere câte genți vrea (femeile știu ce zic).
Mamaia și tataia habar nu aveau ce înseamnă să îl bagi pe David într-un supermarket. Ca un om mare, bine calculat, și-a pus în cărucior ce avea pofta și, ca să fie sigur, a luat și pentru zilele următoare.
Eugenii a pus 3 că, citez, “așa mă lasă mami”. Eu am aflat cu stupoare după ce au fost mâncate că îl las. Și au ajuns și la raftul cu jucării. Mare greșeală.
Și-a luat o mașinuță cu telecomandă și un set de mașini mici. Da, alte mașini mici. Tacticos, și-a anunțat apoi bunicii că el a terminat cumpărăturile. La casă, când să plătească, a mai văzut o mașinuță și le-a spus bunicilor că ve veni mâine să o ia.
Când am aflat de eventura lor, i-am rugat pe bunici să îi spună altădată, înainte de plecarea de acasă, că are voie doar o mașinuță. Răspunsul lor: dar știi cât de fericit era? și a fost plăcerea noastră. Da, beat this!
Multe detalii despre prima lui săptămână de stat la țară nu prea știu. Bunicii au avut grijă să nu ne deranjeze deloc și să îi facă lui toate poftele. Asta cu poftele am aflat chiar de la subiectul principal, copilul.
Omulețul vorbăreț și-a dat în vileag bunicii cu multe, săracii nu mai știau cum să o scoată. Am aflat că avea voie să mănânce în vârful patului la desene, că ciorba s-a băut cu paiul și legumele le-a mâncat Grivei, că înghețată mânca zilnic tot în vârful patului iar seara la ora 23 încă se uitau toți 3 la JimJam.
Sunt doar câteva lucruri care, atunci când le-am aflat, deși sunt interzise la noi acasă, eu și soțul ne-am amuzat. Bănuiam că așa va fi.
DOUĂ SĂPTĂMÂNI DE RĂSFĂȚ SUPREM PE ALTE MELEAGURI
Mama mea locuiește în Spania. Da, însorita Spanie, aproape de Barcelona și la doar 5 minute de plajă. Nu mai fusesem la ea în vizită de doi ani așa că anul acesta am plănuit tot concediul, de 2 săptămâni, în Spania.
Pentru mine și soț plajă, relaxare, pentru David răsfăț fără margini. Iar răsfățul a început de când am ieșit din aeroport. Cadouri, dulciuri, suc.
Pentru un copil care nu a gustat zahăr până la 3 ani, gestionează foarte bine situația. Dulciurilor le cam dă cu flit, sucurile ne pun probleme.
Iar Patrula Cățelușilor e o afacere în toată regula. Biscuiți, sucuri, budincă, iaurt cu surprize, toate există aici. Iar bunica cumpără tot. Bine că nu sunt și în România.
Fiecare zi ne-o petrecem la plajă sau la vizitat diverse obiective. Aici, observ că există o regulă ciudată. Cum pune David mâna pe ceva în magazin, bunica cumpără.
“Uite la el ce fățucă are, cum să nu îi iei.” Da, bunica care mă certa pe mine că omulețul meu are sute de mașini acasă.
Ea i-a cumpărat 7 într-o singură zi. 7! I-a mai cumpărat și un circuit de mașini pe care încă nu i l-a dat. Ce să zic, chiar nu avea, săracul copil.
Cuvântul surpriză este pronunțat de mama mea de 10 ori pe zi. Și nu, nu are surprize pentru mine sau sotul meu. Toate sunt pentru omulețul vorbăreț.
Iar din cele două săptămâni de vacanță mai avem încă 6 zile. Nu vreau să mai mă gândesc ce urmează. Ieri nu am mai rezistat și am interzis bunicii surprizele. Totuși, nu ne îndoim că are parte de ele.
După aceste două săptămâni cu bunica din Spania va urma încă o săptămână la țară, cu bunicii paterni.
Cum s-ar zice, răsfățul va continua. Apoi, începe grădinița. Pentru că am discutat cu el înainte de fiecare plecare, știe că acest răsfăț și “dezlegare” la dulce este doar în vacanță.
Dulciurile interzise total de noi, de care habar nu avea că există, sucurile, cadourile fără nicio ocazie, pe toate ni le-am asumat când am decis să își petreacă o lună cu bunicii. Omulețul meu vorbăreț radiază, iar bucuria asta cu siguranță și-o va aminti mereu.
Omulețul tău vorbăreț cum este răsfățat de bunici?
Mihaela Viziru
Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 4 ani. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții noștri vorbăreți.
