Prima dragoste e cea mai frumoasă și nu se uită niciodată. Este cea mai pură și sinceră formă de iubire pe care omulețul tău vorbăreț o poate arăta. Iubirea este în noi, de când ne naștem. Însă, de obicei, apare la grădiniță sau cel târziu în clasa I. Depinde de fiecare când a întâlnit acea persoană “specială”.
Acum ceva timp, înainte de culcare, David m-a întrebat cum ne-am cunoscut eu și tati și de ce ne iubim. I-am povestit cu entuziasm despre fluturașii din stomac, despre întâlniri, despre priviri.
M-a ascultat cu mare atenție. Nu am dat mare importanță discuției până când, la câteva zile distanță, primesc un filmuleț de la educatoarea lui.
David al meu ținea o fetiță de mână la activități și o mângâia mereu pe spate sau pe păr. Se uitau unul la altul cu atâta dragoste și erau doar un zâmbet. Eu, am rămas blocată!
Wow! Prima dragoste! Când a ajuns acasă, nu mi-a povestit nimic special de la grădiniță, nu că mi-ar povesti vreodată ceva. De data aceasta, l-am întrebat eu dacă îi place cumva de o fetiță din grupa lui.
Ei bine, până aici a fost. Acesta a fost imboldul de care avea nevoie. Sofia, căci așa o cheamă, este cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă și o iubește mult.
Din ziua aceea, totul a fost despre Sofia. Dacă Sofia era tristă, David o gâdila să râdă. Nu conta că erau în mijlocul orei de engleză.
Bine, nu conta pentru ei, că educatoarea nu cred că era așa de încântată de chicotelile lor.
Și uite așa, cu toții am ajuns să o cunoaștem pe Sofia din filmulețele trimise zilnic de educatoare prin care cei doi omuleți vorbăreți își atătau afecțiunea în cel mai sincer mod cu putință.
Despre Sofia s-a vorbit în familia noastră cam 3 luni. Zilnic!
Atât a durat iubirea lor. Nu știu ce s-a întâmplat, cine a fost de vină, dar nici nu contează.
În tot acest timp, am primit o lecție importantă de la omulețul meu de 4 ani.
O lecție pe care o citești în cărțile de parenting însă vezi pe pielea ta ce consecințe poate avea.
Mulți părinți așteaptă cu mare nerăbdare momentul când cel mic se îndrăgostește.
Unii râd și glumesc pe seama acestui lucru, ceea ce poate duce la inhibarea emoțiilor.
Copilul poate percepe aceste glume ca pe o critică, ca pe o mică batjocură, și se poate ajunge chiar să ascocieze iubirea cu rușinea și frica de a se deschide sufletește față de alte persoane.
De aceea este important să le fim aproape, să îi ascultăm, să îi înțelegem și să-i spijinim.
Fie că s-a îndrăgostit, că simte afecțiune sau o simplă simpatie, acestea sunt “etichete” sub care copiii pot învăța comportamente de grijă, atenție, protecție, pot descoperi bucuria de a fi împreună cu alți copii și de a împărți lucruri.
Psihologii au evidențiat câteva stadii pentru prima dragoste a omuleților vorbăreți.
ETAPELE PRIN CARE TRECE DRAGOSTEA DE LA GRĂDINIȚĂ
1 Stadiul idolatrizării
Copilul admiră și idolatrizează persoana de care s-a îndrăgostit. Are senzația că lumea se opreste atunci când aceasta se află prin preajmă și nimic nu mai contează
2 Stadiul anxietății
Mulți omuleți încearcă să se apropie de persoana îndrăgită și trec astfel prin multe stări. De la anxietate la emotivitate crescută. Pot deveni irascibili și ostili, schimbându-și drastic comportamentul normal. Dragostea de grădiniță se aseamănă astfel, uneori, cu cea a adolescenților.
3 Stadiul relației propriu-zise
Ei bine, acum copilul primește atenție din partea persoanei pe care o “curtează”, încearcă să o impresioneze cu orice preț și devine competitiv în raport cu potențialii “adversari”.
4 Stadiul de încheiere
În copilărie, totul începe rapid și se termină la fel de rapid. Copiii își pierd repede interesul și depășesc momentul cu ușurință. Sunt însă și cazuri când “despărțirea” se poate solda cu dezamăgire.
Omulețul tău vorbăreț a trecut prin prima dragoste? Cum a fost?
Mihaela Viziru
Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 4 ani și jumătate. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții noștri vorbăreți.