Când am ceva de scris și sunt în pană de idei, eu fac ce fac demult: discut tot felul de lucruri cu Nicholas (4 ani, 10 luni), privim lumea împreună și ni se pare tare comică și frumoasă. Dacă nu prea are chef de vorbă, ne jucăm sau ne uităm la desene animate. Nu știu un mod mai bun prin care te poți deconecta și reîncărca.
Comparată cu o substanță chimică, imaginația unui copil are o puritate de 99,99%, nu e indoită cu informație inutilă și nici nu întâlnește inhibitori. Izvorul meu de inspirație, pe malul căruia mă așez pentru a mă relaxa, își va dubla debitul curând, atunci când Anais (1 an și 10 luni), va începe și ea să spună lucruri mai complicate.
Seara, în weekend, în vacanțe, când eu și Ana ne strângem cu toți prietenii în gradină, la vreo terasă sau pe plajă, ne povestim adesea ce perle au mai spus micuții noștri. Pe unele dintre ele le vom reține pentru totdeauna, însă altele vor fi spulberate de graba cu care trecem azi peste tot ce-i frumos, fără să ne dăm seama.
Ca să reziste precum folclorul autentic, ne-am gândim că ar trebui să le spunem, să le “cântăm” din om în om. Așa a apărut ideea grupului de Facebook Omuleți Vorbăreți, din frica de a nu pierde momente unice din viața lor, a omuleților noștri.
Ne-am convins prietenii să ni se alăture, ei și-au convins prietenii să li se alăture și, nici noi nu știm cum, am ajuns să fim treizeci de mii. 30.000 de părinți care le povestesc altor părinți lucruri amuzante pe care le fac sau le spun copiii lor.
Ca la o șezătoare, fiecare poveste îi amintește cuiva de o alta, iar asta face ca postările, comentariile și bucuria de-a citi să nu se oprească niciodată. Avem și premii pentru a-i face pe cei mici să înțeleagă că – în noua eră – e de ajuns să fii tu însuți pentru a câștiga.
Suntem aici. Te așteptăm!
Bogdan Nicolai
