Recunosc că m-a emoționat ce mi-a spus băiețelul meu. Am aflat de carte anul trecut și m-am grăbit să i-o cumpăr lui Nicholas, care nu avea 4 ani împliniți. Ne-am străduit câteva seri, numai că nu reușea să intre în atmosfera cărții. Am hotărât să mai așteptăm, iar anul acesta minunea s-a produs: după primele pagini, Nicholas s-a îndrăgostit de Țup, micuța ciocarlie.
Ardea de nerăbdare să se facă seară ca să-i citesc. Se plimba cât e ziua de lungă cu cartea la subraț, poate-poate cineva din familie își va face timp să îi continue povestea. Am convenit să citim câte patru capitole pe seara, dar nu ne-am ținut de plan. În prima seară am citit deja jumătate de carte, a doua zi am terminat-o, iar în zilele următoare am recitit povestea iar și iar.
Este prima carte de aproape 100 de pagini pe care copilul meu de nici 5 ani nu a putut să o lase din mână. Vorbea numai despre micuța ciocârlie care fusese părăsită în pădure de mama și de frații ei și se temea pentru ea.
Nicholas trăia intens fiecare pasaj și era speriat că Buhu Pădurii o va mânca pe Țup. Mare i-a fost surprinderea să afle că Buhu era, de fapt, o bufniță înțeleaptă, care a salvat-o pe Țup și a învățat-o să se descurce în pădure.
A stat cu sufletul la gura să afle dacă Țup își va reîntâlni mama, deși nu înțelegea cum de a putut să o părăsească. A trăit intes, alături de Țup momentul reîntâlnirii și s-a întristat când a aflat că oamenii taie copacii pădurii și animalele vor rămâne fără adăpost. S-a temut pentru Buhu Pădurii și radia de fericire când pădurea a fost salvată.
O serie de sentimente, de la teamă la bucurie, te învăluie cu fiecare pagină parcursă și nu te înduri să lași cartea din mână. Datorită lui Țup, am putut să-i vorbesc lui Nicholas despre copiii care se nasc diferiți, despre cât de important este să nu judecăm după aparențe, să nu ne dăm bătuți în fața problemelor și să avem întodeauna încredere în noi.
Ana Nicolai
