Connect with us

Hi, what are you looking for?

Fun

Tata m-a învățat să conduc într-un cimitir

Felul în care părinții m-au educat nu se regăsește în cărțile de parenting de acum, probabil că nici în cele de atunci. Îmi amintesc că tata m-a învățat să conduc într-un cimitir, fiind sigur că asta mă va face un șofer amabil și defensiv. E un paradox. Înveți să conduci în cimitire, astfel încât să le poți evita.

Pe lângă mesajul dur pe care a vrut să mi-l transmită despre viteză, există și un avantaj practic al transformării unui cimitir într-un poligon auto: este puțin probabil să ucizi pe cineva. 

Bordurile înalte și fierul forjat te izolează de tine însuți. Nu există pietoni, alergători sau bicicliști, nici copii care bat mingea, nici dube de la Fan Curier care opresc fără avertisment. Nu, aici sunt cel mult demoni, printre care și demonul vitezei, cel care trebuie ucis din fașă.

Tata avea pe atunci un Opel Vectra vișiniu, o berlină mare, ca o barcă, cu un motor de 2,2. O mașină absolut minunată pentru cineva care nu avea alți termeni de comparație. Îmi plăceau multe mașini, dar nu mai condusesem altele. Mă simțeam sigur și puternic în asta.

Era o mașină cu schimbător manual. Bineînțeles că marea provocare a fost să îmi controlez picioarele, să calc accelerația pe măsură ce eliberez ambreiajul. Motorul s-a oprit de câteva ori, iar tata și-a pierdut răbdarea. “Mda… Se pare că nu poți. Lasă, că te învață instructorul, la școala de șoferi…”, mi-a spus ca să-mi răsucească cheia de Opel în rană.

Știa că asta mă va ambiționa și mă va face să mă concentrez mai mult, chiar dacă fruntea și pamele îmi erau deja ude leoarcă. De fiecare dată când strângeam volanul, transpirația picura pe podea. Ca să mă încurajeze, mi-a spus: “Ai, totuși, un telent. Ții bine direcția”. 

Mi-a crescut brusc încrederea și m-am văzut șoferul ce aveam să devin peste câteva luni. Creierul, mâinile și picioarele s-au împăcat și s-au coordonat. Ambreiaj, viteza 1, accelerație, ambreiaj, viteja 2 și “Gata, mă! Unde vrei să-i dai a treia? Vrei să intri în capelă?!”

După o oră-două, în care slăbisem vreo 2-3 kilograme, am făcut și câteva parcări laterale, între două morminte. A durat vreo 15 minute până când am parcat decent, dar asta nu însemna că mai și știam să ies de acolo.

Nu cred că tatei i-a fost ușor. A-l învăța pe copilul tău să conducă înseamnă să-l înveți cum să se îndepărteze de tine, cum să meargă singur pe străzi lungi și întunecate, fără să-l poți atenționa că urmează o curbă periculoasă, o groapă uriașă, o cale ferată slab semnalizată, fără să-i poți spune că piatra cubică udă este la fel de alunecoasă precum gheața.

Înainte să dăm din nou ochii cu cei vii, am pus niște flori la mormântul lui Vasile, un vecin la care am ținut foarte mult pentru că îmi făcea arcuri cu săgeți când eram mic. Am povestit puțin despre ce om minunat a fost, apoi, tata a pus mâna pe linia dintre anul nașterii și anul morții și mi-a spus: “Linia aceasta scurtă este viața noastră. Cel mai important este ca, atunci când o traversăm, să facem ca timpul să merite. Așa ne arătăm respectul pentru ce am primit, dar și față de viețile celorlalți.”

Chiar dacă nu condusesem decât o dată, m-am întors acasă șofer. Aveam, pe atunci, 17 ani și ceva. Între timp, au trecut încă 17 ani și ceva de când am carnet.

Bogdan Nicolai

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × 5 =

Advertisement

Din aceeași categorie:

Parenting

Traversăm o perioadă stresantă care ne produce multă îngrijorare, frustrare și ne putem simți confuzi. Dacă așa suntem noi, părinții, ar trebui să încercăm să...

Events

Pe scurt, a fost cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o în ultima perioadă. Aș fi simțit la fel și dacă nu ar...

Events

Care este gulity pleasure-ul tău? Pe lângă mâncatul de ciocolată pe ascuns, îmi place adrenalina, mai ales cea de la volan. Bineînțeles, nu conduc cu...

Pediatrics

Omuleții trezesc în noi sentimente de o intensitate copleșitoare. O mamă poate trece, în aceeași zi, de la furie la îngrijorare pentru ca, apoi,...

Books/Edu

Sunt mama a doi omuleți si cadru didactic. De 15 ani, sunt educatoare. Mă gândeam că, odată cu anii de învățământ, am vazut si...

Lifestyle

Un animal de companie îți poate înveseli viața și este o metodă ideală de a-i învăța pe omuleții vorbăreți să fie responsabili. Trebuie însă...

Lifestyle

Îți mai amintești cum era viața fără copii? Pustie, fără sens și plictisitoare. Da, așa dă bine la “CV-ul” de părinte, dar realitatea, să...

Books/Edu

Creioanele sunt una dintre marile pasiuni ale lui Nicholas. Pentru el, numărul ideal de creioane este “Mai vreau creioane!”. Și ar mai vrea și câteva caiete,...

Parenting

Nu sunt nici pe departe o mamă perfectă, însă am fost crescută pentru a fi un copil perfect! Eu, tu și mulți alți adulți...

Fun

În luna august, David are vacanță de la grădăniță. O vacanță impusă de noi, pe care eu și soțul am decis că o merită...

Fun

Mami și tati. Două prezențe constante din viața unui copil. Doi oameni care ar face orice pentru binele și fericirea copilului. Cu toate că...