“Încercă să îți vezi copilul ca pe o sămânță care a venit într-un pachet fără etichetă. Sarcina ta este să-i oferi mediul și substanțele nutritive potrivite și să rupi buruienile. Nu poți decide ce fel de floare vei obține sau în ce anotimp va înflori”.
Anonim
Iubirea necondiționată nu este doar ceea ce simțim. Mai presus de toate, este ceea ce simte persoana asupra căreia se răsfrânge iubirea noastră: dragoste fără corzi atașate. Cu alte cuvinte, copilul nostru nu trebuie să fie sau să facă nimic în mod special pentru a ne câștiga dragostea. Îl iubim exact așa cum este el.
Majoritatea dintre noi avem însă o mică listă de lucruri pe care le dorim “reparate” la copilul nostru.
Dacă ar fi mai drăguț cu sora lui…
Când învață să facă la oliță?
Este atât de timid și rușinos…
Mi-aș dori să doarmă toată noaptea…
De data asta îmi doresc o fiică…
Da, copiii noștri pot fi diferiți de ce vedem prin filme și citi prin cărți. Uneori, ne pot “înnebuni” și simțim cum ne lasă puterile, ne cedează nervii. Dar vă puteți imagina ce ar simți ei dacă ar afla că nu sunt suficient de buni așa cum sunt? Nu asta ne dorim să le transmitem copiilor noștri, care se simt amenințați de dezaprobarea noastră. Atunci când copilul simte că este iubit necondiționat, are mai multe șanse să “înflorească”.
Cum putem să acceptăm și să iubim necondiționat?
1. Apreciază “punctele slabe” ale copilului tău
Cu toții avem trăsături sau anumite comportamente pe care ne este greu să le gestionăm și depunem eforturi să treacă neobservate. Pentru un copil, acest lucru este foarte greu.
De exemplu, un copil ar putea fi incredibil de încăpățânat, certându-se cu părinții pentru a obține ceea ce vrea până când aceștia pur și simplu cedează. Deși această trăsătură a celui mic ne exasperează, trebuie să privim și din alt punct de vedere. Este vorba despre persistență. Acesta este tipul de persistență care îi va fi de folos atunci când va crește. Aproape orice profesie își va alege, va avea nevoie de persistență. Tot ce trebuie să facem noi este să îl ajutăm să învețe să o modeleze și să o folosească într-un mod bun.
2. Învață să accepți ceea ce ai primit.
Poate că ți-ai dorit un băiat, dar ai o fată. Ai fi vrut un copil liniștit și cooperant, dar ai unul cu o personalitate foarte puternică. Îți pare rău că nu a moștenit ochiii verzi ai mamei tale și că nu are nasul perfect al surorii lui. Dacă simți ceva asemănător despre copilul tău, cel mai probabil și el simte asta și, fără să îți dai seama, îi influențezi gândirea sau poate chiar modifici respectul de sine. Tot ce trebuie să faceți este să vă gândiți că un copil este o ființă de sine stătătoare și nu o proiecție a dorințelor noastre. Atunci când vom privi copilul ca pe un individ unic, vom putea să îl îmbrățișăm pe el, cel care este cu adevărat.
3. Acceptă sentimentele, limitează comportamentul
Empatia este iubirea necondiționată în situații limită. Copilul trebuie să se simtă înțeles și acceptat, chiar dacă acțiunile sale sunt greu de perceput. Empatizează cu el și invită-l să aibă încredere în tine atunci când se confruntă cu diverse crize de furie: “Nu te voi lăsa să mă lovești. Trebuie să fii foarte supărat. Ce se întâmplă, scumpule?” A empatiza cu furia lui nu înseamnă că îl susțineți. Mai târziu, când toată lumea este calmă, puteți să îi explicați ce alte modalități există pentru a-și arăta nemulțumirea.
4. Gestionează-ți furia
L-a lovit pe partenerul lui de joacă, a spart televizorul, a strigat “Te urăsc!” cât de tare a putut, a făcut o criză în restaurant. Este greu să simțim dragoste pentru copiii noștri în aceste momente, așa că, de multe ori, ceea ce arătăm este furie. Oare mânia pe care o simțim îl va învăța cu adevărat pe copil lecția pe care vrem să o transmitem? Când copiii se comportă greșit, cea mai eficientă intervenție este stabilirea unei limite clare și calme. Simți că cedezi? Pentru început, trebuie să îți acorzi un minut pentru liniștea ta. Numără până la 10 în gând, respiră și apoi ne întoarcem la ce am spus mai sus, acceptă sentimentele lui și limitează comportamentul.
Concluzie:
Iubirea necondiționată este atunci când copilul simte dragostea părintelui fără a fi necesar să facă nimic.
Care a fost ultimul lucru care te-a făcut să uiți de iubirea necondiționată?
Mihaela Viziru
