“Sunt supărat că astăzi am împlinit 5 ani. Aș fi vrut să am din nou 4 ani și 11 luni. Nu mă voi mai întâlni niciodată cu vârsta de 4 ani și 11 luni. Nu vreau să mă fac mare. Vreau să rămân copil. Oamenii mari se fac tineri, apoi se fac profesori, după profesori se fac polițiști, apoi se fac bătrâni și apoi se fac mici și mor”, îmi spune Nicholas, foarte afectat. Nu este prima dată când vorbim despre moarte și nu este niciodată ușor. De când cu pandemia, acest subiect care ne copleșește și pe noi, adulții, este imposibil de evitat.
După cum știm, moartea are loc în multe feluri. Se poate întâmpla brusc, așteptat, premeditat sau accidental. Atunci când vorbim cu cei mici, este important să găsim cea mai bună modalitate prin care să le spunem ce s-a întâmplat și de ce trebuie să acceptăm acest lucru. M-am pus pe citit și am adunat câteva sfaturi de la psihologii specializați în parenting despre cum să le vorbim copiilor despre moarte.
Spune-i imediat adevărul
Adevărul oferă o explicație pentru lacrimile și durerea ta. A fi deschis și emoțional, îți poate ajuta copilul să învețe cum să plângă, cum să se descarce și cum să treacă peste durere.
Fii pregătit pentru o varietate de răspunsuri
Dă-ți seama că, oricât de atent ai aborda acest subiect, copilul tău va fi trist. Acceptă-i reacțiile emoționale. Veți avea timp să vorbiți despre asta după ce va procesa trauma inițială.
Asigură-te că folosești cuvintele “mort”, „murit” sau „moarte”
Mulți consideră că folosirea acestor cuvinte este incomodă și preferă să le înlocuiască cu expresii ca “a trecut în lumea de dincolo”, „a adormit” sau „se odihnește”, dar studiile arată că folosirea cuvintelor realiste pentru a descrie moartea grăbește procesul de vindecare.
Distribuie informațiile treptat
Măsoară reacția copilului tău oferindu-i informațiile în porții mici. În acest fel, vei câștiga timp și vei știi ce trebuie să îi spui copilului, în funcție de întrebările pe care ți le pune.
Ia-ți libertatea să spui „Nu știu”
Nu este niciodată ușor să ai toate răspunsurile, mai ales într-o perioadă plină de durere. Este ok să îi spui copilului tău că este posibil să nu știi totul, cum ar fi răspunsul la întrebarea „Cum a murit bunica?”, „Ce se întâmplă cu mătușa acolo, la capelă?” sau „Ce l-a făcut pe Rex să fugă în fața mașinilor?”
Nu-ți ascunde durerea
Văzându-te trist după pierderea celor dragi, copilul va ști că este normal să plângi. Plângeți împreună. Plângi cât de des simție nevoia. Este sănătos și vindecător.
Este în regulă să le permiteți copiilor să participe la ritualul înmormântării,
poate chiar să spună câteva cuvinte despre cel care nu se mai află printre noi. Acest lucru îi va ajuta să câștige un sentiment de control asupra pierderii, deci și asupra traumei, pe care o vor gestiona mai ușor.
Lăsați copilul să se întristeze în felul său.
Este posibil se simtă singur sau să vrea să se izoleze, să nu vrea să spună nimic sau să pună multe întrebări, să verse lacrimi sau să pară total indiferent. Este un lucru obișnuit ca micuții să pară neafectați de pierdere. Reține că nu există un mod corect de a te întrista.
Pregătește-ți copilul pentru ceea ce va vedea la slujbă sau la înmormântare.
Spune-i cine va fi acolo, cum se pot simți oamenii și ce vor face. Începând cu vârsta de 2-3 ani, cu cât copilul este mai mic, cu atât descrierea trebuie să fie mai specifică.
Doliul este un proces de durată
Fii pregătit să vorbiți despre pierderea suferită câteva zile, săptămâni, luni. Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel și va trebui să construiți împreună un nou normal. Este nevoie de timp pentru ca întreaga familie să învețe să petreacă Crăciunul, Paștele, aniversările și toate celelalte evenimente importante fără persoana importantă care lipsește.
Moartea nu interzice râsul
Râsul este un instrument grozav de vindecare. Îți poți aminti cu zâmbetul pe buze momentele amuzante trăite alături de persoana pe care ai pierdut-o. Asta va sublinia cât de importantă a fost prezența ei în viața voastră.
Nu uita să ai grijă de tine
Ca părinți, uităm uneori să ne îngrijim în tot acest timp. Copiii învață ceea ce văd, așa că fii un model pentru îngrijirea de sine în acest moment critic.
Bogdan Nicolai
