Nu știu cum el la voi, dar aș vrea să știu, pentru că, la noi, scenariul se repetă în fiecare seară. Nicholas și Anais fac din momentul somnului momentul preferat al zilei și încearcă orice ghidușie ca să îl amâne. Se urcă unul pe celălalt, pe mine, vor jucăriile în pat, apoi le vor jos din pat, îi apucă alergatul, mâncatul, desenatul și tot jucatul.
Chiar și când reușim să ne băgăm sub plapumă, apa rămâne întotdeauna soluția salvatoare. Nimeni nu bea mai multă apă decât un copil care trebuie să se culce. Iar, ca părinte, îi dai sticla și de un milion de ori pentru că nu știi când îi e sete cu adevărat și când nu. Apa se transformă în pipi, iar pipiul se transformă în lumină aprinsă din nou în cameră, mergem iar la baie, trezire totală.
A fugit somnul, deci e nevoie și de o nouă poveste citită. Îl rog pe Nicholas să numere oi în gând, dar își pierde răbdarea cam pe la a opta oaie. Mă rog de ei, nicio șansă. Nu-mi rămâne decât să fiu mai fermă. Dacă până acum au râs, acum plâng și îl strigă pe Bogdan să își spună oful.
Bogdan nu suportă să îi vadă supărați, așa că vine să îi ia în brațe și uite cum mai trece o oră. Acum, e toată Gașca Zurli împotriva mea. Partea bună e că zilele nu se pot termina prost atunci când nu se mai termină deloc.
Când erau bebeluși mă gândeam că greul va trece când mai cresc. Dar au deja 2 ani și 5 ani și am descoperit ceva ce ține mai degrabă de ingineria mecanică: cu cât motorul e mai mare, cu atât e mai puternic. Când erau doar niște motorașe, parcă oboseau mai repede. Ce diesel-uri zgomotoase!
În fiecare seară, încerc să-i păcălesc să adoarmă mai repede, ca să mă uit cu soțul meu la un film. Când ne-am propus să îl vedem, era abia încărcat pe Netflix. Acum, nici nu știu dacă îl mai au pe site.
Când, în sfârșit, se culcă, ceasul arată miezul nopții. Adorm pentru că sunt epuizați de cât s-au jucat, nicidecum pentru că ar fi înțeles că așa trebuie. Singurul film la care ne mai putem uita este cel din visele noastre. Nu trec mai mult de 5 minute și adormim și noi. Adio, film! Poate mâine…
Și, cu toate astea, copiii sunt cel mai frumos motiv pentru care merită să pierzi nopțile.
Ana Nicolai
