Cum să (nu) fii un părinte perfect

Mulți oameni cred în mitul părinților perfecți – mama și tatăl ideal care cresc copii fericiți, bine educați, fără probleme. În realitate, nu există o persoană, un părinte sau un copil perfect. După ce am aflat că voi fi mamă, am fost la multe cursuri dedicate viitorilor părinți, am citit articole peste articole, dar nimic, absolut nimic nu m-a pregătit cu adevărat pentru jobul absolut pe care urma să îl am pentru tot restul vieții.

Există o mulțime de oameni care scriu cărți, articole, eseuri și postări pe blog despre cum să faci pe bebeluș să doarmă noaptea sau să folosească olița până la un an sau să mănânce tot din farfurie. Sfaturile sunt scrise în așa fel încât punerea lor în practică pare floare la ureche.

Faci și tu, pas cu pas, ce scrie acolo, dar nu funcționează și, ca și cum ai fi un tâmpit, încerci la nesfârșit. „Acesta este secretul pentru a-ți face copilul să ___”. Oh, îi doresc acelui expert să îmi convingă copilul să doarmă la ora 21 când, de fapt, abia atunci începe viața pentru el. 

Dacă te pregătești să fii mamă sau dacă ești deja o proaspătă mămică, iată viața unui părinte perfect exemplificată prin câteva afirmații pe care le-ai tot auzit, dar pe care ți-a venit greu să le crezi. Și bine ai făcut!

“Controlez totul. Așa, voi evita greșelile.”

Ei bine, ține mine: întotdeauna, dar întotdeuna faci ceva greșit. Deci, nu te mai îngrijora cu asta. În cazul în care nu știi ce faci greșit, stai liniștit, îți vei da seama curând.

“Copilul meu la ora 20 este în pat, cu lumina stinsă”

Nu îți spun să nu faci asta. Îți pot spune doar că ai toate șansele să faci N drumuri până la bucătărie, baie, raftul cu cărți sau cel cu jucării. Nu că nu le-ai face și dacă îl bagi în pat la ora 23 ?

“Toate jucăriile stau în camera copilului. În restul casei este ordine, totul aranjat”

Cele 123426398 de jucării stau frumos așezate pe culori, forme și mărimi la copil în cameră. Corect! Până vine de la gradiniță, când se dezlnățuie cel mai feroce uragan văzut de omenire. Și asta se întâmplă zilnic, mai ceva ca în “Ziua cârtiței”. După ce adoarme copilul le strângi pe toate și le așezi iar, că doar mâine e o nouă zi și dacă vine vecina și vede că mașina albastră de pe biblioteca din living nu se asortează cu perdeaua roz pudră?

“Stăm cu toții la masă și ne ridicăm când am terminat din farfurie”

Pfff, mult noroc cu asta!

“Nu vorbesc niciodată urât lângă copilul meu”

Oricât de atent ești la ce scoți pe gură, în situații tensionate sau atunci când nu îți iese ceva așa cum îți dorești, se mai întâmplă și accidente. Te uiți la copil, vezi că se joacă liniștit și crezi că ai scăpat și nu te-a auzit. Ei bine, când îți este lumea mai dragă, al tău îngeraș îți amintește ce părinte (im)perfect ești. 

În loc de concluzie

Greșelile sun OK. Ca părinte, trebuie să recunoaști că este normal să te simți îngrijorat, confuz, supărat, vinovat, copleșit sau prost din cauza comportamentului copilului tău. Toate astea fac parte din a fi părinte. Este zadarnic și distructiv să încerci să fii perfect sau să crești copii perfecți.

Și tu ești, ca și mine, un părinte împerfect? Care este cea mai mare (ne)realizare a ta ca părinte?

Mihaela Viziru

Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 3 ani și jumătate. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții vorbăreți și este în echipa revistei încă din prima zi.