Când era mic, undeva până în 2 ani și jumătate, David adora să stea în piscină sau să se lupte cu valurile mării. Spălatul pe cap era și el o plăcere, iar spuma din cadă ajungea prin toată baia. Ei bine, undeva s-a produs un declic, iar plăcerea de a sta în apă s-a transformat, fără să ne dăm seama, în frică. De la copilul pe care nu îl mai puteam scoate din cadă, am ajuns la stadiul în care fiecare seară se lasă cu rugăminți pentru a-l putea spăla.
Dacă trebuie să se spele pe cap, se duce o adevărată muncă de lămurire care în majoritatea cazurilor se termină cu lacrimi de crocodil.
Pentru început, trebuie să știm că frica de apă nu este ceva neobișnuit la copiii de câțiva ani. Teama de apă este des întâlnită și la adulți și este cea mai frecventă fobie pentru care se merge la psiholog.
Primele semne ale acestei fobii apar în general la vârsta de cinci ani și apoi dispar către vârsta de 12 ani. Această teamă afectează aproximativ 3 copii din 100.
CUM APARE FRICA DE APĂ?
Înainte să încercăm să-i reîmprietenim pe omuleții vorbăreți cu apa, trebuie să înțelegem de unde provine această teamă.
Ce anume s-a întâmplat de veselia s-a transformat în cel mai mare coșmar al lui și totodată al tău.
Copiii foarte mici pot dezvolta uneori o frică subită de baie dacă s-a schimbat ceva în rutina lor.
Transferul din cada lui mică în cada mare a familiei, a alunecat ușor în cadă, i-a intrat apă în ochi sau urechi.
Toate acestea, deși sunt nesimnificative pentru noi, pentru un copil de nici un an pot înseamna adevărate traume.
Iar, dacă părintele a făcut și o grimasă sau a ridicat tonul, copilul reține aceste reacții pe care apoi le va asocia cu pericolul de apă.
Mai târziu, când copilul a crescut, teama poate proveni și dintr-o simplă glumă.
O joacă cu apă, copilul fiind stropit atunci când nu este atent, poate fi interpretată ca un adevărat pericol.
Specialiștii spun că episodul e reținut ca pe un coșmar și copilul poate ajunge în situația de a nu mai face diferența dintre realitate și imaginar.
CUM AJUTĂM UN COPIL CĂRUIA ÎI ESTE FRICĂ DE APĂ?
Niciodată, dar niciodată să nu induceți teamă unui copil ezitant: “de ce nu intri în apă? ce, îți este frică de apă?”
Cel mai bine împrietenim copilul cu apa prin puterea exemplului. Mama sau tata intră în cadă, anunțând dinainte că merge să se bălăcească și că lasă ușa deschisă. Astfel, lansezi o invitație indirectă.
Curios, copilul va veni să vadă ce faci. Mașinuțele sau păpușile ajută și ele. Când vine lângă tine, inviți copilul la o joacă în apă.
Nu insistați să facă baie, totul e doar o joacă, suntem acolo să ne jucăm cu mașinuțele sau cu păpușile în apă. În funcție de cum evoluează joacă, îți poți da seama dacă este pregătit să facă și el baie sau nu.
Pentru început, îl poți ruga să te ajute să te speli. Să îți țină dușul, să îți toarne gelul de duș, totul în joacă.
Treptat, va fi atât de cuprins, încât, fără să își dea seama, veți ajunge să îl speli și tu pe el. Tot acest proces poate dura însă și câteva zile. Important e să îl lăsăm în ritmul lui și să nu îl presăm.
Abia după ce a căpătat din nou încredere puteam să îi punem și dușul în cap. Până atunci, doar dăm cu mâna udă pe păr și întotdeauna trebuie un prosop aproape pe care să îl ținem pe frunte pentru a proteja fața de apă.
CUM ÎL AJUTĂM SĂ INTRE ÎN MARE SAU ÎN PISCINĂ
Frica de apă este o teamă reală și nu doar o capriciu. Nu trageți, nu împingeți și nu obligați un copil să intre în mare sau în piscină.
Deci, nu trebuie să forțați copilul să intre în apă contra voinței lui, pentru că s-ar putea ca acest refuz să devină o adevărată traumă.
Omulețul vorbăreț are nevoie să se simtă în siguranță și trebuie să știe că cineva îl supraveghează și îl salvează în caz de pericol.
Pentru început, jucați-vă pe marginea piscinei sau în nisip, la mare, aproape de apă. Treptat, apropiați-vă de apă și încercați să-l liniștiți, să-i arătați că apa nu îl pune deloc în pericol.
Lăsați-l să intre în apă când marea este liniștită iar plaja nu este aglomerată. Priviți la alți copii cum se joacă în apă însă, atenție, nu îl comparați cu ei.
După două vacanțe în acest sezon la mare, am încercat să aplic toate sfaturile specialiștilor și am reușit să-l împrietenesc din nou pe David cu marea și piscina.
Ba chiar, s-a lăsat cu plânsete la ieșirea din apă. Singura problemă a rămas… spălatul pe cap. Un bau-bau cu care încă ne luptăm.
Omuleții voștri vorbăreți au teamă de apă? Cum se comportă la mare sau la piscină și cum reușiți să-i apropiați de apă?
Mihaela Viziru
Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 4 ani. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții noștri vorbăreți.
