Îți mai amintești cum era viața fără copii? Pustie, fără sens și plictisitoare. Da, așa dă bine la “CV-ul” de părinte, dar realitatea, să recunoaștem, era cu totul alta. Chiar și cei mai perfecționiști părinți tânjesc la serile acelea pierdute, cu mult râs și cu un pahar de vin bun, la serile de cinema urmate de cina în oraș, fără oră de întoarcere acasă. Da, frumos, dar să revenim. Mulți părinți nu-și mai amintesc acea perioadă. E ascunsă bine în memorie, de parcă s-ar fi întâmplat în era dinozaurilor.
O ZI DE WEEKEND
ÎNAINTE – timpul era relativ, cine se uita la ceas? 10, 12, uneori 13 erau orele de trezire. Mai leneveam în pat, că doar unde ne grăbeam. Mâncam ce găseam prin frigider apoi vedeam un film, două, trei. Cerealele cu lapte mergeau perfect și la ora 16. Ne activam la lăsatul serii. Baie, coafat, machiat, rochie scurtă, pantofi cu toc cui si la distracție.
ACUM – la 7 copilul vine să te anunțe că e dimineață, s-a făcut lumină și nu se mai doarme. Dacă vrei să mai dormi puțin îi spui să se joace cu ce vrea el. Bine, o oră de somn, dacă vei alege această variantă, te va costa foarte scump.
Vei vedea ce spun când te vei ridica din pat. Apoi i se va face foame, nu îi place ce ai pregătit, de fapt vrea să mănânce la desene, când te așezi și tu la masă face treabă mare. Reușești să îl hrănești, să îl îmbraci și ieși la plimbare. Cu cearcăne la ora 10 și nemâncat.
La 13 trebuie să fim iar acasă să ne luptăm cu omulețul vorbăreț să mănânce ciorbă. Inamicul numărul 1, de parcă legumele din ciorbă le-ar distruge toate puterile. La 13:30, cu ultimele puteri ne rugăm de el să doarmă. La 14 facem același lucru. La 14:30 ridicăm steagul alb, abandonăm și ieșim iar în parc.
Mai sunt câțiva părinți “norocoși” care bântuie pe la topogane. La 18 ne întoarcem sleiți de orice putere acasă, în timp ce dinozaurul din dotare se zbenguie mai ceva ca iepurașul acela pe baterii. La 19, căși după cum vedeți, totul e programat, e cina. Nici vedetele de la Hollywood nu cred că au atâtea prtetenții la masă.
Urmează o oră de scufundări în cada plină cu spumă, 4182837 de povești citite și somn. E ora 21, ai putea zice că ai timp suficient pentru a face ce îți place: un film, o baie cu spumă, o carte bună sau pur și simplu o discuție la o cină romantică.
Mda… ștergi apa de pe jos din baie, că doar a fost o grădiniță întreagă acolo, nu doar unul, apoi strângi toate jucăriile de prin casă, strângi masa. Te pui și tu ca omul în pat, dai drumul la televizor și… în 2 minute sforăi.
UN GRĂTAR CU PRIETENII
ÎNAINTE – ne strânegeam la ora 19, muzică de speriat vecinii, băutură mai multă decât mâncare. După masă, jocuri, dans, voie bună și multă băutură. Stingerea se dădea… nu știu, când nu ne mai țineau picioarele și se învârtea camera cu noi.
ACUM – ei bine, acum e acum. Dacă ești singurul din gașcă cu copil, s-ar putea ca ceilalți să fie puțin ocupați, mai mereu. Așadar, grătarele se fac între cei care au devenit părinți. Adunarea are loc după ce se trezesc omuleții vorbăreți de la somnul de prânz. Aici e variabil. Gazda oricum va aprinde focul repde, pentru că la ora 19 copiii trebuie să mănânce.
Muzică, dacă țineți nepărat să aveți, trebuie să fie cu Grivei, furnicuța, pisicuța și alte orătănii. Și de parcă am fi certați, tații ciugulesc de pe grătar, mamele mănâncă după ce omuleții sunt ghiftuiți bine și stau la desene.
Și avem și timp de relaxare, cine zice că nu avem? Până urlă primul copil că el vrea acasă. Asta poate însemna 10 minute, 30 sau, în cele mai bune cazuri, o oră.
VACANȚELE SCURTE
ÎNAINTE – te trezeai dimineața cu chef de ducă. În 15 minute deja aveai traseul făcut, în alte 30 erai în mașină. La miezul nopții erai acasă, cu multe amintiri frumoase și relaxat.
ACUM – nici nu îndrăznești să visezi la o ieșire de o zi. Minimum 2. Oricum, e totul plănuit cu o lună înainte, până la cel mai mic detaliu. Mașina stă să se rupă de bagaje, toată casa ai încercat să o înghesui în ea. Nu se știe când ai nevoie de ceva.
O geantă e plină doar cu medicamente. Ajuns la cazare, despachetezi tot, că dacă ai nevoie de ceva ce e la fundul geamantanului. A doua zi, împachetezi tot, că doar trebuie să eliberezi camera. La ora 19 ești acasă, obosit ca după două zile de muncit în câmp și îți zici în sinea ta că e ultima vacanță scurtă din viața ta.
La voi cum era înainte să apară omuleții vorbăreți și cum e acum?
Mihaela Viziru
Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 4 ani. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții noștri vorbăreți.
