În fiecare casă există cel puțin un televizor și un calculator. Trăim în era tehnologiei și, datorită ei, putem să ne facem la fel de bine treaba din confortul casei noastre, în loc să mergem la birou. Problema intervine atunci când, cuprinși de setea de cunoaștere sau pur și simplu din dorința de relaxare ne lăsăm acaparați de ecranul televizorului, telefonului sau calculatorului și după terminarea programului de lucru.
Am învățat să gătim după rețeta video prezentată de doamna care explica drăguț, pas cu pas. În timp ce amestecăm în mâncare, tragem cu ochiul la emisiunea care ne face să râdem sau la serialul pe care îl urmărim când ne lasă cei mici. Fără să realizăm, televiziunea și internetul ne-au acaparat. Și nu doar pe noi! Copiii ne urmăresc gesturile, sunt atenți la mișcările noastre și ne studiază rutina.
Când lăsăm copiii la televizor?
Nu are timp să se ocupe de treburile casnice, copilul plânge necontrolat sau se simte depășit de situație. Sunt doar trei exemple care îi fac pe unii părinți să aprindă televizorul sau să îi dea telefonul unui copil care abia a învățat să gângurească. Vrăjit de luminile colorate ce se tot mișcă, micuțul nu mai reacționează. Pentru el, lumea s-a oprit în loc și toată atenția este la ecranul colorat din fata lui. Copil linistit= parinte fercit.
Dar ce spun specialiștii?
Despre efectele televizorului asupra creierului uman se vorbește de mult timp. În cazul copiilor sub 2 ani, efectele negative ale privitului la televizor sunt cele mai mai puternice, resimțindu-se apoi în evoluția vieții sociale, dar și în evoluția cognitivă.
Fara televizor pana la 2 ani
Privitul la televizor este contraindicat pana (cel puțin) la vârsta de 2 ani, susține Academia Americană de Pediatrie. Ca să fie cât mai clar, instituția susține că, până la această vârstă, copiii nu ar trebui lăsați deloc să se uite la televizor. Nici măcar la programele așa-zis create special pentru bebeluși. Iar recomandarea se referă și la calculator, la diverse aplicații de pe telefon și la orice înseamnă gadget.
Privitul la televizor nu relaxează copilul, așa cum credem noi când îl vedem liniștit în fața ecranului. De cele mai multe ori, îl agită și îl suprastimulează. Imaginile luminoase care se schimbă rapid și anumite sunete stridente obosesc creierul. De aceea, mulți copii sunt mai agitați și mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar daca desenele nu contin nimic violent.
Lucrurile sunt si mai grave in cazul bebelușilor care nu sunt suficient de mari pentru a întoarce capul de la ecran, pentru a lua o pauza. Somnul este și el afectat. Lumina albastră emisă de dispozitivele electronice inhibă secreția de melatonină și astfel copilul adoarme mult mai greu.
De asemenea, când televizorul este pornit pe fundal, chiar dacă nici părintele, nici copilul nu se uită la el, studiile arată ca numărul de cuvinte adresate de părinte celui mic scade, în medie, de la 940 la 770. Activități precum cântatul sau jocurile pot fi întrerupte sau afectate de televizorul din fundal, pentru că micuții nu se mai concentrează la fel de bine și nu se implică la fel de mult ca atunci când este oprit.
Cât lăsăm copiii la televizor?
Dupa vârsta de 2 ani, Academia Americana de Pediatrie recomandă petrecerea a cel mult o oră pe zi în fața unui ecran. Programele pe care le urmăresc cei mici ar trebui să fie atent selectate de părinți: să fie interactive și educaționale, să nu aibă conținut violent.
Cu cât copiii se uită mai mult la televizor, cu atât vor vrea să se uite și mai mult. Odată dependența creată, a porni sau nu televizorul poate deveni un motiv zilnic de ceartă. Copiii care se uită prea mult timp la TV devin pasivi și își pierd creativitatea, pofta de viață si de joacă. În cele din urmă, nu mai reușesc să-și găsească singuri plăcerea în joacă, principalul mod în care copiii foarte mici învață.
Copilul tău cât se uită la televizor?
Mihaela Viziru
Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 3 ani și jumătate. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții vorbăreți și este în echipa revistei încă din prima zi.
