Mai devreme sau mai târziu cu toții am aflat cu adevărat semnificația cuvântului “tantrum”. Un cuvânt greu, atât la propriu cât și la figurat. Crizele de furie sau tantrumurile, cum mai sunt ele numite, reprezintă o parte foarte grea din jobul de părinte. Totuși, atunci când apar și practic copilul ți se transformă în monstruleț vorbăreț, nu ar trebui să te sperii.
CE SUNT TANTRUM-URILE
Poate ți se pare ciudat, dar vestea bună e că tantrumurile fix asta sunt: expresia trăirilor și emoțiilor copilului tău.
Și, ca să înțelegem mai bine, să ne imaginăm că am avut o zi cumplită: ai vărsat cafeaua pe bluza cea nouă și albă imediat cum am ajuns la birou chiar cu câteva minute înainte de o ședință importantă.
Te duci la baie și năvălesc o avalanșă de emoții. Îți vine să plângi, trântești ușa și poate chiar țipi la tine în timp ce încerci să cureți pata.
Ei bine, ăsta e un tantrum. Un tantrum de adult cu emoții cât de cât controlate, pentru că noi deja știm să facem asta și, mai presus de orice, am învățat ce este rușinea față de cei din jur.
Cei mici încă nu au această capacitate de a-și gestiona emoțiile și nici nu îi deranjează că zeci de perechi de ochii îi privesc când se tăvălesc prin magazin.
CÂND APAR
Tantrumurile apar între 2 și 4 ani și trebuie să știm, încă de la început, că sunt perfect normale. Totuși, unii copii își vor menține comportamentele de acest tip și mai târziu, către vârsta școlară.
CUM SE MANIFESTĂ
Pe moment, crizele de furie par foarte greu de gestionat mai ales că ai un singur gând: oare când se termină?
Secundele ți se par minute interminabile iar presiunea pe care o simți de la toți ochii ațintiți spre tine este uriașă.
CE TREBUIE SĂ FACI
Ei bine, cel mai sănătos este să nu te gândești CÂND se termină crizele ci la CUM îl poți ajuta.
Începem prin a spune ce să NU facem atunci când copilul are o criză de furie.
Niciodată, dar niciodată, nu îi spunem copilului: “mă faci de rușine”, “ești un copil rău”, “nu te mai iubesc dacă nu te oprești”.
Sunt doar câteva exemple de sintagme care pot influența comportamentul și gândirea de viitor adult.
Pe moment, înrăutățesc comportamentul, iar pe viitor îl învață că sentimentele negative trebuie ascunse și că sunt inacceptabile.
Va deveni un adult morocănos incapabil să își arate nemulțumirile.
ARATĂ-I CĂ SE POATE BAZA PE TINE
Este foarte important pentru un copil să simtă că se poate baza pe părinții lui.
Dacă ați spus NU, acesta trebuie să rămână NU indiferent de reacția celui mic.
Același lucru este valabil și pentru DA, pentru o promisiune. Când ați promis că veți cumpăra mașina galbenă a doua zi pentru că azi ați uitat portofelul acasă, a doua zi chiar vă duceți să o cumpărați.
Comparați situația cu un exemplu: șeful vă promite un bonus dacă reușiți azi să faceți ceva. A doua zi, nu primiți bonusul promis și, mai mult, șeful se face că nu știe despre ce vorbiți. Cum vă simțiți?
Cu timpul, copilul va învăța că nimic nu vă face să vă răzgândiți, că există reguli care trebuie urmate. Explicați aceste reguli și limite din timp, în termeni cât mai clari.
OFERĂ-I POSIBILITĂȚI
De cele mai multe ori, crizele de furie sunt stârnite de cele mai absurde și neînsemnate lucruri pentru noi, dar foarte importante pentru ei.
De exemplu, azi vrea să se îmbrace cu rochița verde și nu cu cea mov și vrea șosete la sandale deși afară sunt 40 de grade.
Este foarte important să ascultăm copilul și, ca să evităm astfel de drame, să îi oferim altenative încă de la început. Azi vrei rochița mov sau rochița verde?
Copilul se va simți foarte bine că este întrebat și va avea impresia că a ales singur, fără să îi fie impus ceva.
Iar în legătură cu șosetele la 40 de garde, i le puteți da liniștiți.
Sunt doar două variante: fie va renunța la ele în câteva minute, fie le va purta cu mândrie toată ziua. În afară de picioare urât mirositoare nu va păți nimic.
FII EMPATIC
Ascultă-i nemulțumirile atunci când are un tantrum și fii empatic cu el. Ajută-l să înțeleagă că nu este singur și că știi prin ce trece.
Primul pas către reglarea emoțiilor este înțelegerea și acceptarea acestora.
Trebuie să înțelegem că viața copiilor nu înseamnă numai bucurie și veselie și că emoțiile negative, frustrarea au și ele rolul lor.
Este firesc ca un copil să se simtă furios, trist, speriat în anumite situații. Tot ce trebuie să facem este să îl ajutăm să înțeleagă că îi suntem alături.
Deși primul instinct pe care îl avem este să spunem STOP, acest lucru nu va face decât să îl enerveze și mai tare.
Vezi ce strategie funcționează. Nu toți copiii acceptă să te apropii de ei atunci când au tantrum.
Oferă-i spațiu și spune-i că ești acolo pentru el și atunci când va dori poate să vină la tine.
Îndepărtează-te câțiva pași și lasă-l să-și consume furia.
Bineînțeles, asigură-te întâi că este în siguranță și nu își face rău singur.
Alți copii preferă să fie luați în brațe. O îmbrățișare profundă și un “te iubesc” și “sunt alături de tine” spuse la ureche, fac minuni.
Este important să nu luăm personal aceste crize de furie. Nu, copilul nu are nimic cu tine, copilul nu vrea să îți strice ziua, nu vrea să te facă de râs, nu vrea să te manipuleze, nu este răsfățat.
Face asta pentru că și el, ca și noi, a acumluat frustrări pe timpul zilei pe care și le exprimă așa cum poate și cum știe el.
De multe ori uităm că omuleții noștri vorbăreți au și ei problemele lor, nemulțumirile lor sau că sunt pur si simplu obosiți.
Care a fost cel mai puternic tantrum pe care l-a avut omulețul tău vorbăreț și cum i-ai făcut față?
Mihaela Viziru
Mihaela Viziru este mămică de omuleț vorbăreț de 3 ani și jumătate. La fel de vorbăreață este și ea, ar discuta ore întregi despre copii și călătorii. Adoră să scrie și să împărtășească experiențe, “sfaturi” și (ne)realizări cu alți părinți. Cu o experiență de 10 ani în presa “serioasă”, pentru oameni mari, își găsește refugiul în scrierile pentru omuleții noștri vorbăreți.
