Salut, dragi părinți vorbăreți! Astăzi, m-am gândit să vă povestesc despre un organ pe cât de mic, pe atât de controversat, despre care oamenii au inventat cam tot atâtea mituri câte lucruri sigure știm noi, doctorii, despre el. Chiar dacă lucrurile au mai evoluat de pe vremea în care toți colegii mei de clasă trecuseră printr-o apendicectomie (fie că era sau nu nevoie de această operație), încă sunt multe lucruri de lămurit.
În primul rând, cel mai mare secret pare a fi o chestiune ce ține de vocabular, pentru că “Mi-am scos apendicita” nu există, de fapt.
Apendice = organul în cauză, care se scoate.
Apendicita = inflamația apendicelui (sufixul “-ita” = inflamatie; ex: amigdal-ita = inflamația amigdalelor, gastr-ita = inflamația mucoasei gastrice, enterocol-ita = inflamația intestinului, rin-ita = inflamația mucoasei nazale etc.)
Apendicectomie = operația de scoatere a apendicelui (sufixul “-ectomie” = rezectie/scoatere;
ex: colecist-ectomie = scoaterea colecistului, hister-ectomie=scoaterea uterului etc.)
Asadar: “Am avut apendicită. Mi-au scos apendicele. Operația s-a numit apendicectomie”.
Acum, că vorbim aceeași limbă, hai să vedem ce alte secrete a mai ținut acest mic și misterios organ.
Ce este apendicele și ce face el?
Pentru a vă face o imagine cât mai clară, am să las denumirile medicale și o să vă spun că apendicele este fix ca un deget de mănușă.
Este atașat intestinului gros, inchis la un capăt și deschis spre intestin.
El se situează mereu în aceeași zonă a intestinului gros (cec), dar poate varia zona de implantare (poate fi atașat în fața cecului, în spate, în lateral etc.)
Misteriosul apendice a reușit să ne păcălească pe toți.
Atât de mult timp și-a ținut rolul așa de bine ascuns, încât s-a crezut că nu face nimic, doar stă și el prin burtă așteptând să-l scoată cineva.
În ultimii ani, însa, a fost intens audiat și, într-un final, s-a lăsat convins să ne spună și nouă ce meserie are.
Astfel, s-a descoperit că servește, de fapt, sistemului imun, încă din perioada intrauterină și până spre 30-40 ani, cînd funcția lui începe să scadă.
Funcționează ca un organ limfoid, ajutând la:
– maturarea limfocitelor B (o variațiune a celulelor albe din sânge)
– producția imunoglobulinelor A (IgA), un tip de anticorpi
– deplasarea limfocitelor în diverse zone ale corpului, unde este nevoie de ele
Este, practic, un organ imun responsabil cu imunitatea locală a sistemului digestiv.
Dacă înainte se scotea în cadrul oricărei intervenții pe abdomen, chiar și în lipsa apendicitei acute (preventiv), acum se scoate doar dacă este necesar.
Nu este însă un organ de o importanță vitală, așa că, în cazul apendicitei, scoaterea lui nu pune probleme pe termen lung.
Ce este apendicita și ce este peritonita?
Apendicita, cum spuneam și mai sus, reprezintă o inflamație acută a acestui deget de mănușă.
Cauzele pot fi multiple, o parte din conținutul intestinului poate ajunge blocată acolo și se calcifică, fie poate reacționa la ceva infecție / inflamație de prin jur.
Dar, indiferent de cauză concretă, apendicele are ceva probleme cu controlul reacțiilor și începe să se cam enerveze și să se umfle.
O dată ce a început să se umfle, în lipsa tratamentului, se tot umflă, apoi se infectează și, următorul pas este să pocnească.
Iar asta este o cauză de peritonită: dacă degetul de mănușă se rupe, conținutul intestinului se varsă în cavitatea peritoneală și irită totul pe acolo.
Apare infecție, iar infecția netratată duce la septicemie, șoc septic și există riscul de deces (în lipsa tratamentului).
V-am spus că exagerează, nu glumă!
Alt secret este faptul că, în ciuda poveștilor din popor, semințele – de dovleac, de floarea soarelui – NU provoacă apendicită.
Este important să le oferim copiilor o alimentație sănătoasă, bogată în fibre, pentru a asigura un tranzit intestinal optim.
Însă, faptul că le interzicem alimentele cu semințe mici sau mari nu înseamnă ca i-am protejat de apendicită.
Ce simte omulețul vorbăreț când are apendicită?
Semnele și simptomele pot varia mult de la un copil la altul în funcție de rezistența fiecăruia la durere și de stadiul în care se află în evoluția bolii.
Simptomele sunt cam asa:
- Initial, poate începe cu un ușor “Mă doare burtica” sau cu “Nu vreau să mănânc”, posibil și cu modificări în rutina și consistența scaunelor.
- Apoi, începe o durere nespecifică profundă, inițial în jurul buricului, apoi durerea crește mult în intensitate și se localizează în partea de jos, pe dreapta.
- În funcție de unde e mai exact apendicele implantat, poate durea mai la mijloc sau în spate, sau în jos, spre piciorul drept.
- Mai pot apărea greața, vărsăturile și febra. Copilul face mișcări mici, are o poziție suferindă, aplecată, iar bebelușii îndoaie piciorul drept pe abdomen.
In cazul perforației (apendicul se rupe), simtomele sunt:
- Inițial, durerea DISPARE, pentru că scade tensiunea locală. E un fel de eliberare.
- apoi, odată cu iritarea zonei de către conținutul intestinului, durerea reapare în forță, iar abdomenul devine “de lemn”. Asta este o reactie de apărare extremă, indică iritație peritoneală generalizată și necesită intervenție chirurgicală obligatorie, de urgență.
Este de preferat să nu așteptăm până aici, ci să îi ducem pe cei mici la un consult atunci când descriu o durere intensă care nu cedează nicidecum.
Prezența altor semne nu este obligatorie, mulți copii vin la camera de gardă doar pentru durere.
Cum este operatia?
Intervenția chirurgicală se face sub anestezie generală și se poate face atât laparoscopic, cât și clasic, cu o incizie mică de câțiva centimetri.
În cazul unei peritonite generalizate, este foarte probabil ca medicul chirurg să pună un tub de dren, preventiv, pentru a putea urmări evoluția după operație.
Acesta este un furtun steril găurit în vârf care se pune în zona aceea, pe unde să poată ieși orice lichid se mai adună acolo.
Furtunul se ține până se “stinge” reacția organismului la trauma prin care a trecut și care ne poate alerta rapid în caz că apare vreo modificare.
Ce se întamplă după operație?
Cel mic poate avea senzație de greață, durere de cap, vomă.
Acestea sunt reacții la anestezie și vor dispărea odată cu eliminarea ei din corp.
Copilul va simți o sensibilitate / durere locală în primele zile și este normal. În câteva zile, durerea se va diminua și va dispărea complet.
Urmărim cu atenție să apară scaunul. Majoritatea chirurgilor nu permit externarea până ce copilul nu are cel puțin un scaun.
Asta ne asigură că tranzitul există și este normal, iar operația a decurs perfect.
După operație, este necesar ca omulețul vorbăreț să stea câteva zile în spital pentru urmărire.
După ce am ajuns acasă, cel mic trebuie să țină cu strictețe regimul alimentar recomandat. El este absolut necesar pentru a preveni complicațiile.
Este o interventie pe intestin, deci ce băgăm în el până se vindecă este crucial!
Alt aspect important este evitarea efortului fizic intens timp de o lună.
Chiar dacă la suprafață pielea este reparată complet, în interiorul organismului lucrurile încă sunt în proces de vindecare și nu au nevoie de traumă.
Firele vor fi scoase, în medie, la 7-10 zile după operația clasică și la aproximativ 2 săptămâni în cazul operației laparoscopice. Acest procedeu nu este dureros.
De unde am plecat si unde am ajuns acum?
Odată cu evoluția tehnologiei, accesibilitatea analizelor de sânge și a ecografiilor rata apendicitelor acute este în ușoară scădere.
Inainte, apendicitele erau diagnosticate doar “la mână”, prin examen clinic.
Unele studii spun că foarte multe apendicectomii erau efectuate doar ca să se descopere un apendice fără nici o problemă.
Acum, avem norocul, ca medici, să avem mult ajutor tehnic și, deși apendicele nu se vede întotdeauna la o ecografie, ne ajută mult chiar și descrierea țesuturilor din jur.
În apendicita acută organismul reactionează și deplasasează structurile de acolo, încercând să învelească apendicele care stă să pocnească.
Face asta pentru a limita dauna. V-am mai spus că este foarte destept corpul ăsta al nostru.
Alături de niște analize uzuale rapide de sânge, ne putem da seama cu o mult mai mare acuratețe când vorbim de o apendicită și, uneori, chiar și în ce stadiu se află ea.
Apendicita fara operație?
În ultimii ani, s-a dovedit că o apendicită poate fi tratată si fără operație, cu antibiotice.
Însă, acest lucru este posibil doar la o apendicită descoperită foarte devreme, la debut, când inflamația este încă mică.
Cele descoperite astfel, pot da inapoi sub antibioticele adecvate.
La unii copii, asta funcționează pe viață și nu mai apare necesitatea intervenției.
La alții, însă, e doar o amânare și, în decurs de 1-2 ani, aceștia revin cu necesitatea intervenției chirurgicale.
Dacă medicul chirurg vă explică faptul că intervenția este necesară, intervenția este necesară.
Vă aștept și pe grup întrebările legate de acest subiect și nu numai!
Cu bine, parinti vorbareti!
Dr. Alina Androne
Alina Androne este medic rezident chirurgie pediatrică, mamă de omuleț vorbăreț expresiv, pasionată de joacă, parenting, psihologie și desen.
Nici un sfat sau recomandare, nici macar cea venita din partea unui medic, nu va putea inlocui vreodata consultul medical. Examinarea clinica este un pas crucial pentru diagnosticul si tratamentul corect al oricarei afectiuni.
