Connect with us

Hi, what are you looking for?

Herpangina - Omuleti Vorbareti 1
Herpangina - Omuleti Vorbareti 1

Pediatrics

Herpangina, monstrul cu care ne-am luptat în ultimele 3 săptămâni

E marți seara. Mă întorc de la birou și o găsesc pe Anais somnolentă și cu temperatură 39. De obicei, nu mă panichez foarte tare la febră, am experință de la Nicholas și știu că omuleții mai răcesc. Însă acum era a 3-a oară într-o lună când Anais făcea febră fără alte simptome. Prea des ca să fie prea simplu.

În plus, eram deja în cea de a zecea zi în care Anais lua antibiotic. Cine mai face febră mare după atâta antibiotic?

Primul gând a fost să mergem la Matei Balș, unde copiii s-au făcut bine de fiecare dată când au cules câte un virus din colectivitate.

Dar ne-am temut de Covid, așa că ne-am dus la cel mai apropiat centru de urgențe pediatrice.

Aveam 3 copii înaintea noastră. Așteptăm, suntem consultați, doctorul cere să i se recolteze sânge, îi face și un test de Covid. În tot acest timp, febra nu scădea. 

Bineînțeles că toate analizele au fost o tortură fizică și psihică. Oricât i-ai explica unui copil de 2 ani și jumate că trebuie să se liniștească, nu vei reuși decât să îl agiți mai tare. Va plânge și se va agita îngrozitor.

Asistentele au înțepat-o de 3 ori până când au reușit să umple o sticluță.

La testele rapide de gripă și de streptococ nu a ieșit nimic în neregulă. Cineva a pomenit ceva de febra recurentă și despre sindromul Marshall. 

Să aud despre un sindrom despre care nu știam nimic și să mi se spună că nu este exclus ca fetița să sufere de el era FIX ce-mi trebuia.

Fac o paranteză ca să îți spun că la primele două apariții de febră înaltă, deși fusesem la spital nu am avut un diagnostic clar și ni s-a recomandat un antibiotic cu un spectru mai larg. Deși nu au localizat infecția, bănuiau că este vorba de o infecție urinară. Așa am învățat că niciodată nu trebuie să pleci de la clinică până când nu știi cu exactitate ce are copilul tău.

Revenind în prezentul poveștii, analizele amănunțite – deci nu cele rapide – au ieșit mai proaste decât cele dinaintea tratamentului cu antibiotic. 

Indicau o infecție foarte serioasă în corp. Leucocitele erau peste 20.000.

Înainte să ne pregătească fișa de internare, doctorul care era de gardă mi-a spus că, dacă plecăm acasă, riscăm ca Anais să facă septicemie.

Și iată cum Anais s-a oprit din plâns, iar eu i-am luat locul. Nu mă puteam stăpâni. Este groaznic să nu știi ce are copilul tău. Îți faci o mie de gânduri și toate sunt horror.

Ne-au mutat pe secție, la etaj, unde i-au recoltat alt set de analize și i-au pus o perfuzie.

Urăsc acele, urăsc să-mi văd copilul înțepat, dar Anais mi-a demonstrat încă o dată că omuleții sunt adevărații “profesori” ai părinților. 

În timp ce șiroaie de lacrimi îmi curgeau necontrolat pe fața, Anais întindea mânuța spre asistente și le spunea “Nu pâng!”.

Vena nu a ținut, evident nici branula, iar procesul a fost reluat. Din cauză că febra nu scădea, procesul era îngreunat. Trebuia să o țin de cap și de picioare să nu se miște. 

După 40 de minute de suferință de ambele părți, ajungem într-o rezervă. Ceasul arată ora 22.00.

Nimeni nu-mi spunea nimic clar, îi recoltau analize peste analize și îmi tot spuneau că nu exclud nimic. Pe la 1 noaptea, Anais adoarme în suspine. Febra nu scăde decât cu antitermice.

O nouă dimineață, un nou doctor. Îmi spune că analizele arată o infecție serioasă în corp.

“Nu-mi spuneți nimic nou”, îi spun tăios. “Asta aș fi putut constata și acasă, singură, după atâta febră“. 

Cred că l-am enervat destul de tare, dar l-am și ambiționat să consulte fetița cu mai mare atenție.

Îi descoperă niște ulcerații pe pereții gâtului. I se pare că și gingiile sunt puțin inflamate. Îmi spune că, în sfârșit, crede că știe ce are. Crede că este o herpangină.

Herpangina

“Herpa… cum? Ce mai e și asta ?”. Îmi explică, înțeleg că este o infecție virală, ceva urât și agresiv, dar, totuși, zâmbesc. Mă simt mai ușurată. Frica rămâne, la fel și îngrijorarea, dar, în sfârșit, cineva îmi dădea un diagnostic.

Cifrele noilor analize erau atât de mult ieșite din grafic pentru că virusul îi afectase gurița, faringele și stomacul.

Imaginea devenea mai clară și piesele începeau să se potrivească. I-au pus o nouă perfuzie, pentru că nu reușea să mănânce și să bea. 

Ca tratament, i-au dat un sirop pentru imunitate, antitermice și un spray dezinfectant pentru gât. Și glicerină.

Anais era mai somnolentă ca de obicei, iar febra urca la 39 imediat după ce antitermicele își făceau efectul.

A doua zi, “profeția” cu herpangina s-a adeverit. Avea gurița plină de afte și gingiile inflamate. Sângerau tot timpul. Când își scotea suzeta – pe care îi puneam glicerină – trebuia să îi șterg buzele de sânge.

Nu putea să mănâce absolut nimic. Am încercat cu mâncarea din spital, dar și cu toate mâncărurile ei preferate, pe care Bogdan ni le aducea zilnic.

Pe lângă această viroză, medicii i-au descoperit și clostridium la stomac. Era cauzat de antibioticul dat “după ureche” de medicul la care fusesem în urmă cu două săptămâni.

Clostridium, acea bacterie din cauza căreia oamenii mor, cea de care tot auzim la știri. Dar cică nu este așa de grav la copii.

Această bacterie se “hrănește“ cu antibiotic. Din acest punct de vedere, e bine că Anais are herpangină. Pentru că la acesta boală nu se recomandă antibiotic.

Am stat internate 6 zile, în care febra nu a scăzut sub 39 zilnic. Am slăbit, fiecare dintre noi, câte 3 kilograme. 

Au fost zile grele, cu multă suferință, pentru că acele afte nu treceau, o dureau îngrozitor, iar gingiile îi sângerau. 

Asistentele îi făceau badijonaj bucal cu nistatină, dar nu vedeam nicio îmbunătățire. Îi schimbau branula zilnic, pentru că ceda. Nu mai era locșor pe mânuțe în care să nu fie înțepată.

În sfârșit, febra a scăzut. Nu de tot, dar nu mai sărea de 38. Ne-am externat. Starea lui Anais era mai bună și, pentru prima dată, a mâncat. Puțin orez.

Abia după 7 zile de la diagnostic, Anais nu a mai făcut febră. Își revenea ușor, ușor. 

Duminică ne-am externat, luni, marți și miercuri a fost bine, dar aftele erau încă foarte vizibile și sângerau. Dimineața se trezea cu sânge pe toată fața. 

Acasă, tratamentul a fost același ca în spital. Spray bucal dezinfectant, badijonaj cu apa și bicarbonat de 3 ori pe zi și sirop pentru de imunitate.

Joi seara a făcut din nou febră mare. Era cea de a unsprezecea zi. 

Am sunat medicul de familie care mi-a spus că febra nu este deloc un semn bun după 3 zile de pauză. Mi-a spus că e posibil ca aftele să se fi infectat mai tare sau să fi apărut ceva nou.

Adică să o luăm de la capăt? Cum era posibil așa ceva? Cu ce am greșit? Ce nu am făcut bine? Ce are copilul meu?

Am plecat spre un spital de stat, la sectia de urgențe pediatrice. Din fericire pentru noi, am dat peste un medic extraordinar. 

După ce i-a recoltat lui Anais noi analize, ne-a trimis acasă cu Ac*cl*v*r pastile si un gel dezinfectant pentru stomatită. 

Analizele îi ieșiseră mult mai bine, leucocitele se normalizaseră.

După primele 2 pastile și după ce i-am dat cu acel gel, parcă cineva i-a luat durerea și bubițele cu mâna. Aftele au dispărut ca prin minune. 

Nu am putut să înțeleg nici până în momentul de față de ce nu ni s-a recomandat același medicament la clinica privată. Poate că nu am mai fi trecut prin tot ce am trecut, iar Anais ar fi suferit mai puțin. Poate.

Încă nu știu cum și de unde a luat acest virus care s-a manifestat atât de agresiv și care ne-a speriat pe toți atât de tare. Herpangina este una din noile boli ale copilăriei, o viroză absolut oribilă care dă febră înaltă ce se menține multe zile. Cumplit!

I-am mulțumit lui Dumnezeu că, din fericire, nu a avut ceva mai grav cum ne gândisem la un moment dat. Tot din fericire, episoadele de febră nu au avut legătură între ele.

Suntem încă în perioada de recuperare, dar lucrurile merg spre bine. Suntem mai bine de la o zi la alta. Și va trece. Și va fi bine.

Acesta este un text scris din punctul de vedere al unei mame, nu al unui medic. De aceea, am evitat cu să dăm numele medicamentelor administrate.

Nici un sfat sau recomandare, nici macar cea venita din partea unui medic, nu va putea inlocui vreodata consultul medical. Examinarea clinica este un pas crucial pentru diagnosticul si tratamentul corect al oricărei afecțiuni.

Ana Nicolai

Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

11 − four =

Advertisement

Din aceeași categorie:

Pediatrics

Mai devreme sau mai târziu cu toții am aflat cu adevărat semnificația cuvântului “tantrum”. Un cuvânt greu, atât la propriu cât și la figurat....

Pediatrics

“A venit la mine alergând cu șiroaie de sânge curgându-i pe față. Am zis că mor!”, mi-a spus o mămică venită într-un suflet la...

Pediatrics

Salut, dragi părinți vorbăreți! Astăzi, m-am gândit să vă povestesc despre un organ pe cât de mic, pe atât de controversat, despre care oamenii...

Pediatrics

Care este diferența dintre gripă și răceală? Ce este rinita? De ce nu contează cât de gros ne îmbrăcăm copiii? Care este, de fapt,...

Pediatrics

Ce sunt convulsiile febrile? De ce apar? Când apar? Ce trebuie să facem?

Pediatrics

Ce este fimoza? De câte tipuri este ea? De ce parafimoza este o urgență medicală?

Pediatrics

Ce înseamnă, de fapt, febra? În ce situașii febra poate fi falsă? Cum scădem febra? De ce nu trebuie să dăm antibiotic preventiv?

Pediatrics

Alimentele și băuturile dulci nu-și au locul în dieta copiilor pentru că le pot influența preferințele gustative pentru tot restul vieții

Pediatrics

Aproape 75% la sută din accidentele din trambulină sunt cauzate de copii care sar în același timp

Pediatrics

Dietele ținute în copilărie pot crește riscul tulburărilor alimentare de la maturitate.

Pediatrics

Din fericire, experții spun că testele în sine nu sunt dăunătoare pentru copiii mici, nici măcar pentru sugari, chiar dacă sunt făcute în mod...

Pediatrics

În fiecare casă există cel puțin un televizor și un calculator. Trăim în era tehnologiei și, datorită ei, putem să ne facem la fel...